" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

marți, 28 decembrie 2010

Review comparativ Cr 1 vs. Mora Force 2010

Printr initiativele laudabile din ultima vreme ...este si cea a lui Dan Iliescu, un faurar banatean (care doreste sa arate inca o data ca Banatul este fruncea :-)))
Dansul s-a gandit sa aduca pe piata, ceva specific romanesc. Asa a aparut Cr 1 (Cutit romanesc 1), o "unealta" cu un design original si o robustete (care nu prea este specifica produselor provenite din aceasta parte de lume :-)
Ca sa fie o treba profesionala ... acest cutit este "pe drumuri" de prin luna octombrie :-) trecand rand pe rand pe la diversi membrii (vre-o 18-20) ai forumului , care sa-i caute calitati si defecte.

Ca sa fie un review cat mai obiectiv m-am decis sa-l fac prin comparatie cu un Mora Force 2010 (nu sunt din aceeasi categorie, ba, chiar ar putea fi Stan cu Bran :-) ... Mora Force 2010 fiind ceva mai SLIM :-) ...
dar sper sa iasa ceva constructiv pana la urma.

Sa purcedem ... cu semnalmentele celor doi protagonisti:

Cr 1:

lungimea totala (inclusiv teaca) - 25,5 cm.
lungime cutit - 24,5 cm.
din care lungime lama - 12,5 cm.
grosimea lamei - 5 mm.

greutatea cutitului - 239 g.
greutatea totala - 300 g.
(inclusiv teaca)

Materiale utilizate: otel suminagashi, lemn dat cu ulei de in

Mora Force 2010

lungimea totala (inclusiv teaca) - 24,5 cm.
lungime cutit - 23,5 cm.
din care lungime lama - 11 cm.
grosimea lamei - 2,4 mm.

greutatea cutitului - 105 g.
greutatea totala - 145 g.
(inclusiv teaca)
dupa optimizare a ajuns la 212 g. ... s-a mai ingrasat :-) ce fac sarbatoriile astea :-)))

Materiale: otel inoxidabil 12c27, cauciuc special pt maner si plastic dur pt teaca.

Ne luand in calcul greutatea si grosimea lamei sunt pe-aproape




Facta non verba ... deci sa le punem la treaba:

T1. Prima proba, chopping pe un lemn de grosime aproximativa a unui antebrat ... atrofiat :-)

Cr 1. - taietura realizata in 1:25 min.




avantaj greutaea (aici greutatea este de mare folos, deci are un + ),
nu a taiat atat datorita ascutimii taisului cat greutatii
comparativ cu Mora net superior.

in ceea ce priveste battoning-ul, am ales o bucata de mesteacan, ceva mai groasa de cat "antebratul atrofiat" din padure, in care ambele cutite au intrat ca-n branza. In mesteacan a fost putin mai dificil. Cr 1 mai mult a despicat de cat sa taie, dupa vre-o 5 lovituri lemnul a cedat



Nota: 10 Chopping
9 Battoning
Media: 9,5










Mora - a taiat si el ... in vreo 3 minute juma' :-)
punctul forte - ascutimea taisului
dezavantaj greutatea
battoningul a fost ceva mai bun, dupa 7 lovituri lemnul a cedat.


Nota: 5 Chopping
8 Battoning
Media: 6,5



T2. Scrapping ... obtinerea unei pulberi pentru aprins focul si materialul pentru initiat focul

Cr. 1 - s-a descurcat relativ bine

Nota: 8

Mora - mai bine de cat Cr. 1

Nota: 9






T3. Material foarte fin pt. aprins focul

Cr. 1 scoate material bunicel, in special pe muchia lemnului

Mora scoate material foarte fin, mult mai repede si mai fin de cat Cr. 1

La proba de aprins focul cu amnarul s-au descurcat relativ bine, ambele ... cred ca problema a fost la cel care tinea amnarul :-) dar si umiditatea de afara,
am tocit jumatate de amnar mi s-a terminat bateria la frontala dar de aprins focul tot nu am reusit ... asa ca la aceasta proba eu sunt cel care ia nota mica iar uneltele iau fiecare cate un 9 ;-)

Nota Cr. 1 : 9
Nota Mora : 9




T4. Testul batului de chibrit.

Cr. 1 Aici a inceput sa aiba probleme mai serioase. Cu chiu cu vai a reusit sa taie chibritul in 3

Nota: 5

Mora - Ca sa fiu fair play, si sa-l supun la un test mai sever, am luat o scobitoare :-) si spre marea mea surprindere a reusit sa o taie nu in 4 ci in 8 !!!

Nota: 10





T5. Realizarea unei gauri in lemn.

Cr. 1 S-a descurcat binisor,are tendinta sa intre in prfunzime, dar nu ia asa de mult in lateral


Nota: 8











Mora - Mananca lemnul :-) intra echilibrat atat in adancime cat si pe lateralul gaurii

Nota: 9



T6. Testul rosiei.

Cr. 1 S-a descurcat binisor ... singurul amendament este ca in vre-o 5 minute cand am vrut sa iau cutitul sa-l spal deja era oxidat si avea niste pete pe care evident le voi curata :-) ... dar pentru asta il taxez pe domnul Cr 1 :-)

Nota: 7



Mora - s-a comportat ca un cutit de maistru bucatar

Nota: 10



T7. Feliere bucata de carton

Cr. 1 Binisor spre bine

Nota: 8

Mora- Excelent

Nota: 10




In final - nici unul dintre cutite nu a suferit nici cela mai mici daune sau avarii in urma testelor :-), ambele au obtinut nota de trecere:

Media finala:

Cr. 1 : 7,78

Mora : 9,07

Cr. 1 este un cutit pe care te boti baza cand e vorba de heirup, ce mai ... e un cutit robust. Are un design original dar se mai poate lucra la extremitati (varf si coada ... voi detalia)
Mora exceleaza in schimb prin "agerimea taisului" si in ciuda faptului ca pare destul de "gingas" face treaba buna si este mai rezistent de cat ma asteptam. Ca si design este placut, totusi nu poate egala eleganta unui cutit cu maner natural (lemn, piele, os) ... totusi le intrece pe acestea cand vine vorba de sitautie extreme (zapada, apa, ger).

SUGESTII pentru Cr.1 : am cate-va obiectii
1. in ciuda faptului ca manerul are o forma ergonomica, aluneca din mana mai ales daca este ud (cum a fost in cazul meu, ... ningea) ... ar trebui conceput in asa fel incat sa nu-ti mai fuga din mana; asta este cel mai mare minus pe care l-am constatat
2. a doua obiectie tine de estetic (deci o chestie personala) in extremitatea cealalta, varful cutitului, se termina de parca nu ar mai fi fost material :-), sugestia e personala si nu trebuie neaparat luata in considerare :-)
3. mi se pare putin cam greu ... o varianta putin mai usoar ar fi binevenita.

Si poza de despartire ... dupa cosmetizare, inainte de a ajunge la posta :-)



Acestea fiind spuse va doresc ... tot ce va doriti in noul an 2011.
La multi ani !

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Tipsie din lemn de mahon



Deși termenul tipsie este impropriu, m-am gândit totuși să-l aleg pentru a-i păstra aerul exotic.
Lemnul l-am primit de la un bun prieten care a fost în Africa. Cu această ocazie doresc să-i mulțumesc public pentru strădaniile depuse, deoarece a cărat buturuga asta de mahon tocmai din inima Africii.
As vrea să va spun că nu este deloc ușoră ... numai vre-o 8 kg. Este cel mai dens, dur și greu lemn pe care l-am întâlnit ... până acum. Este adevărat dupa ce s-a uscat a mai pierdut din greutate. Totuși a rămas destul de dur ... ca să-mi ciobească două dălți.




M-am apucat încă din luna august de sculptat și ca să ajungă la forma aceasta am lucrat până în decembrie. Este adevărat nici nu prea am avut timp, dar lemnul e destul de încăpățânat. Neșansa lui a fost că a găsit unul mai încăpățânat ca el :-)



Printre alte curiozități descoperite la acest lemn este culoarea. Din câte știam lemnul de mahon are o culoare specifică,maro închis.
Există mai multe varietăți de mahon, iar mahonul care creștea în zona respectivă avea aceasta nuanță deschisă, iar negrii care vindeau sculpturi pe marginea șoselei ca să dea nuanța aceea specifică mahonului foloseau un truc. După ce terminau de finisat obiectul îl polișau cu cremă de pantof maro, care era cât mai aproape de nuanța mahonului pe care îl știm noi.
Voi încerca și eu ... dar nu cu tipsia :-)



La început m-am gândit să fac o sculptură cu specific african, dar m-am răzgândit ... și a ieșit un platou micuț (cu specific mioritic) care poate fi folosit pentru fructe, nuci, semințe. Specificul mioritic am încercat sa-i fie dat de para, mărul, frunza de stejar și ciorchinele de strugure.
Încă nu este terminat dar până de sărbători sper să am timp să-l finisez .... pentru ca să poposească pe masa unor prieteni, burdușit cu nuci ... în așteptarea colindătorilor :-)



marți, 16 noiembrie 2010

Mora Bushcraft Forest Knife - More Mora

Ultima aparitie Mora este un cutit, care nici bine nu a primit certificatul de nastere in manuta ca s-a si trezit cu mai multe nume: Mora Bushcraft Forest Knife (nume care gadila urechile celor mai multi dintre noi :-), sau mai simplu Mora MG 2010 (MG ... de la Military Green)



Acest cutit face parte dintr-o noua categorie - Morakniv, sectiune destinata activitatilor outdoor.



Mora 2010 rupe traditia esteticii sobre a cutitelor Mora, venind cu maner mult mai placut atat ochiului cat si palmei (comparativ cu predecesorul lui, Mora 2000).












Pe langa atuul unui maner ergonomic, cu o excelenta priza (oferind conditii deosebit de bune pentru utilizare, indiferent de mediu, inclusiv cu manusi), Mora MG 2010 mai are si alte avantaje.






Mora foloseste patru tipuri de otel: sandvik (S), carbon (C), triflex (T), laminat(L).
Lama destinata modelului MG 2010 este realizata din otel Sandvik 12C27 inoxidabil.
Pe scurt caracteristicile otelului Sandvik ar fi: material flexibil, usor de intretinut, pastreaza un tais bun pe o perioada lunga, rezistent la umiditate si coroziune (producatorii spun ca nu rugineste), si desi nu are cantitate mare de carbon este usor de ascutit. Duritatea pe scara Rockwell este de 57-58 (HRC).
Iarna la temperaturi foarte scazute nu ai asa probleme cu el (doarece materialul nu devine casant).
Otelul Sandvik prezinta o distributie egala a materialului, oferind un tais mai fin si mai ascutit, in raport cu cele mai multe oteluri, asa cum se poate observa si in imaginile urmatoare




Lama este prevazuta cu mai multe zone care pot fi folosite la diverse activitati:
zona curbata care porneste dinspre varful cutitului poate fi folosit la jupuit, dezosat, sculptat (lucruri de finete si migaleala), pe cand zona din apropierea manerului poate fi folosita pentru despicat, aprindere (lucruri mai grosiere - avand in vedere ca lama este mai groasa in acea portiune). Intre cele doua portiuni trecerea este foarte lina.
De mentionat ca lama este inserata mai in profunzimea manerului, comparativ cu celelalte modele Mora.
Teaca este realizata dintr-un material rezistent si este prevazuta cu un orificiu pentru scurgerea apei.

Atat teaca cat si manerul au o culoare placuta, calda - verde oliv.




Un lucru care pentru mine conteaza foarte mult (mai mult de cat faptul ca este folosit de armata suedeza :-) este faptul ca este produs in Suedia, cu materiale suedeze.

ALTE DATE:

Lungimea lamei - 10,1 cm.
latimea lamei - 2,3 cm.
grosime - 2,4 mm. - lama se suptieaza spre varf pana ajunge la 1 mm.

Greutate: teaca 40 gr. + cutit 100 gr. = 140 gr.



Are si unele (-) minusuri: primul ar fi de cativa milimetri (este cu 8 mm. mai mic de cat modelul anterior Mora 2000)
un alt minus l-as vedea in sistemul de prindere - este bun (mult mai bun ca la celelalte modele, spatiul prin care poti introduce cureaua are 6,5 cm) dar cred ca cei de la Mora pot sa faca ceva si mai bun ...

In final ... cred ca Mora 2010 poate fi asemanat cu un VW (dar in loc de masina poporului, l-am putea denumi cutitul poporului :-): fara prea multe pretentii, usor de intretinut, accesibil, calitativ si de ce nu simpatic ... daca doriti mai multe informatii, detalii sau cum se poate procura scrieti la:

danielscuriosityshop@gmail.com

O singura ATENTIONARE ... trebuie utilizat cu mare prevedere (si cu asa ceva langa el... taie brici :-)

leocoplast :-)




P.S. Niste poze pentru baietii care sunt interesati de grosimea lamei ... plus alte poze cu zona de contact dintre maner si lama
Pozele nu au iesit prea bine - incerc sa pun cat de curand niste poze mai bune.






Un alt model Bushcraft 2010 - varianta Signal





Momentan singurul produs disponibil este acesta:


Mora Carbon
Pretul 79 lei + transport
contact:danielscuriosityshop@gmail.com

De curand a aparut un model la mora destul de interesant, pe care totusi, l-am anticipat inca din iarna trecuta :-) Bushcraft Survival

Varianta mea mai rudimentara a fost aceasta





Este vorba de un amnar suedez (firesteel) si o ascutitoare micuta din carbura metalica. Procedura , foarte simpla - am taiat un pix cu o circumferita apropiata cu a amnarului, "am bandajat" cele doua piese in care urmau sa stea amnarul si ascutitoarea cu scotch negru, suficient de mult (astfel incat daca am nevoie sa deslipesc si sa il folosesc in situaii de urgenta). Si cam atat :-)

joi, 11 noiembrie 2010

Mora of Sweden




Deoarece am fost deosebit de mulțumit de calitatea produselor Mora of Sweden doresc să prezint câte-va informații despre această companie.
Compania a reapărut pe piață în 2005 din fuziunea a două "afaceri" mai mici KJ Eriksson (infințată în 1912) și Frosts (în 1891). Numele provine de la localitatea Mora (din regiunea Dalarna), Suedia.



Legat de istoria metalurgiei și calitatea produselor sudeze puteți găsi mai multe informații aici.
Și cei de la Mora se pot lăuda cu o tradiție în domeniu, de aproximativ 300 de ani (mă gândesc ce tradiții vechi de 300 de ani mai avem noi ... probabil bahice sau dionisiace :-)

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în ce privește produsele Mora a fost: simplitatea, urmată foarte aproape de o calitate excepțională la un preț extrem de mic. Cred că dacă ar fi să clasez un produs la raportul calitate preț, pentru Mora aș oferi primul loc pe podium fără nici o discuție.
În Suedia cuțitele Mora sunt folosite ca every-day knives în diferite activități, dar în special construcții. Cu toate acestea produsele lor acoperă o gamă foarte largă de la: bushcraft knive, cuțite de bucătărie, industriale, meșteșuguri și foreze pentru gheață.
"Cuțitele au găsit o trecere specială în cadrul comunității bushcraft bazată pe simplitatea și robustețea construcției lor, ușurința și siguranța întreținerii precum și multilateralitatea utilizării lor și nu fără îndoială prețul lor scăzut. Cuțitele Mora au fost apreciate de corifei :-) ai bushcraftului precum Ray Mears și Mors Kochanski." (sursă Wikipedia)
Acestea find spuse nu mai rămâne de cât să încercați și voi calitatea Suedeză ... Succesuri ...
fără eșece :-)

marți, 2 noiembrie 2010

Dolar vs. Leu

V-ați gândit vreodată de ce banii noștri se numesc lei (animal care nu apare în fauna țării noastre ... și nu urși sau cerbi ? (... care sunt ceva mai autohtoni :-)

Să vorbească istoria ... pe la jumătatea secolului al XIX-lea în țara noastră circulau în jur de 90 de monede din care 20 erau de bază. Carol I, un conducător cu viziune s-a hotărât să facă ordine în haosul ... dealtfel specific zonei. De fapt inițiativa i-a aparținut lui A. C. Cuza, care din nefericire nu a putut-o materializa.
În aceea perioadă noi eram încă sub suzeranitate turcească. Așa că inteligentul Carol începe negocierile cu sultanul ... Luminăția ta, vrem să batem monedă proprie.
Răspuns: - Nu se poate !!!
... aici intervine geniul (care din nefericire lipsește aproape cu desăvârșire ... astăzi ... când e vorba de interesele țării) ...:
Măria ta, pe toate monedele de argint și de aur vom bate semiluna turceasca
- Da, așa sună altfel, așa îmi place :-)

Zis și făcut: Carol bate monedă ... dar nu peste mult timp este tras la socoteală de sultan :
De ce nu apare semiluna turcească pe monede ?

Carol ... a dat ordin să se bată numai bani de aramă, dar foarte diplomat și elegant i-a explicat sultanului:
- Luminăția ta, țara noastră este încă o țară săracă și nu ne permitem să batem monedă de aur și de argint ... dar când vom bate monede de aur și argint vom pune semiluna turcească așa cum ne-am înțeles.

Cea mai populară monedă care circula la începutul secolului al XIX-lea era talerul olandez: leeuwendaaler

Fiindcă riscai să-ți fracturezi limba când pronunțai leeuwendaaler, țăranul nostru a denumit-o după leul care apărea pe reversul monedei



De remarcat că alături de anul 1623 apare mottoul foarte inspirator , al Federației Olandeze: CONFIDENS.DNO.NON.MOVETVR. Cine se încrede în Dumnezeu nu este mutat.


Dar să revenim la leul nostru ... când se discuta alegerea numelui, cei mai mulți (probabil din curentul cu gât legău, nas suflău :-) au venit cu propunerea să se numească rumîn ... genial ;-)
... am fost salvați de replica unei alte minți luminate I.H. Rădulescu care a prezentat o situație ipotetică: ce face țăranul nostru dacă se duce la târg și vrea să cumpere un bou ... bade Gheorghe, cât costă boul ăsta .... răspuns - zece rumîni :-)
Și așa am ajuns să aven în loc de rumîni ... lei


dar cum rămâne cu dolaru ?
când comercianții olandezi au ajuns în America au adus cu ei și moneda leeuwendaaler... dar au păstrat doar ultima parte a termenul: daaler de unde a rezultat $ dolar.


Deci leul românesc și dolarul american au un strămoș comun ... Din nefericire similitudinile se opresc aici :- )))