" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

joi, 27 decembrie 2012

Lansare TEI





Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din TEI. :) Am fi vrut să terminăm de editat cartea cu ceva zile în urmă. 

Dragi prieteni, mai jos aveți link către "Permacultura" lui Holzer - integrală, tradusă pentru prima oară în română și disponibilă gratuit.

Înainte de a da clic pe link, vă rugăm să distribuiți linkul către carte însoțit de textul de mai jos (pe care-l veți regăsi și în partea introductivă a volumului).

Pe scurt, TEI există pentru că există câțiva oameni care, după putința fiecăruia, sacrifică din timpul lor pentru toți ceilalți. "Permacultura" lui Holzer e doar începutul. În planul nostru editorial, figurează nume grele, ca Bill Mollison, Edward Faulkner sau Ianto Evans. Ca să traducem mai mult și mai bine și să facem din TEI cel mai minunat proiect de acest gen, avem nevoie de: buni cunoscători de engleză, franceză sau altă limbă de circulație internațională, corectori, terminologi, DTP-iști - care pot să sacrifice câteva ore lunar.

Deci...

“Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Sarbatori fericite!

Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer! :)

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

Link alternativ: https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#

miercuri, 19 decembrie 2012

ANUNT !!!


La sfârșitul acestei săptămâni, amatorii de permacultură și agricultură ecologică se vor putea bucura GRATUIT de prima traducere integrală, în limba română, a fabulosului volum al lui Sepp Holzer - Permacultura! Pay it forward.

Până atunci, câteva cuvinte despre noi, că așa e politicos :)

"Graba noastră și dezinformarea sunt extrem de profitabile pentru cei care ne repetă zilnic, fără încetare, că soluțiile unice de supraviețuire în ziua de astăzi sunt: job-urile epuizante, creditele pe zeci de ani pentru autoturisme sau locuințe scumpe și ineficiente și consumul dus la maxim.

TEI - Traduceri Ecologice Independente - s-a născut pentru a face accesibile informațiile care dinamitează acest mod de gândire. Cărțile traduse de noi demonstrează fără greș că suntem, zi de zi, captivi ai unei imense iluzii – aceea că nu putem trăi decât așa cum trăim acum: stresați, obosiți, vlăguiți de viață, înstrăinați de valorile fundamentale care ne îndreptățesc să ne numim oameni.

În contra unui Sistem al cărui mod de funcționare implică inundarea constantă cu false informații, ne propunem să oferim publicului acele cunoștințe folositoare, ignorate în mod sistematic de “mainstream” din simplul motiv că de pe urma lor au de câștigat numai oamenii, nu și corporațiile și guvernele. În loc de reziduuri de gândire ambalate țipător, oferim acces la cunoașterea practică. Complet gratuit, dar din dar, fără pretenții, fără trufie și fără clauze ascunse. O bibliotecă a independenței reale față de Sistemul absurd în care am fost aruncați în ultimile decade. O serie de cărți care, nădăjduim, vor fi pașaportul de independență în gândire și în fapte al fiecăruia dintre noi."


Si o mica mostra din carte: "Primele mele experiențe legate de creșterea plantelor datează din copilărie. Aveam o bucată de pământ uscată și pietroasă pe o pantă abruptă în apropierea casei pe care am închiriat-o de la tatăl meu pentru 2 șilingi austrieci, sumă echivalând astăzi cam 2 lire. Din punctul de vedere al părinților mei, terenul era aproape inutil, fiind doar cosit odată pe an. Parceluța asta însorită și pietroasă furniza un habitat ideal pentru o populație numeroasă de șerpi și acesta este motivul pentru care era numită Beibwurmboanling - după legendarul Beibwurm, un șarpe mare și otrăvitor. Copil fiind, această parcelă de pământ mi-a permis să învăț multe despre creșterea plantelor. Înainte de asta, experiențele mele legate de cultivare proveneau din îngrijirea ghivecelor cu flori ale mamei mele. Am început să-mi lucrez bucata mea de pământ de 2 metri pătrați cu o sapă și o săpăligă. Am așezat pietre pentru a construi un răzor, care, în mic, a fost prima terasă pe care am creat-o. Căpșuni, mici pomi fructiferi, dovleci și multe alte plante au început curând să crească. Am observat, căpșunile care creșteau în apropierea pietrelor erau mai mari și mai dulci decât în mod obișnuit. Am numit căpșunile ”căpșuni de piatră” sau Stoaroadbe și le-am schimbat la școală pe gumă de șters și cărți scrise de Karl May.

Experiența mea cu căpșunile m-a facut să realizez ceva important ce urma să-mi fie de folos mai târziu. Un număr de factori, ca de exemplu abilitatea pietrelor de a înmagazina și elibera căldura, efectul lor de a echilibra temperatura, felul în care pământul de sub pietre rămâne umed și plin de râme, și viața din sol, toate au un efect pozitiv asupra căpșunilor, și de asemenea au același efect asupra altor plante. Asta înseamnă că, deși în mod normal abia dacă ar face fructe mici, căpșunile mele de pădure cresc mari și foarte dulci. Tocmai de aceea este important să observi îndeaproape solul și plantele. Ar trebui să încerci, ori de câte ori poți, să afli de ce unele plante cresc bine, și de ce altele nu prea cresc. Aceste cunoștințe te vor ajuta să tragi concluziile corecte. Aceasta este una din cele mai importante abilități necesare pentru lucrul cu natura. Mai merită să analizezi și de ce anumite lucruri au mers rău, deoarece din asta poți înțelege cauzele eșecurilor. De ce este planta asta așa de frumoasă și de sănătoasă, în timp ce cealaltă este bolnavă și slabă? De ce o plantă este bogată și cu frunze de culoare verde închis, dar cealaltă este decolorată și ofilită? Faptul că am fost mereu atent la grădina mea a fost un factor decisiv în succesul meu de la bun început. Gama de plante pe care le creșteam a crescut în mod constant și în scurt timp am putut să cresc mai mulți pomi fructiferi diferiți, ierburi și legume. Am continuat să observ și să-mi îmbunătățesc sistemul. În cele din urmă, mi-am făcut primul iaz și așa am reușit să-mi cresc proprii pești. Am scris deja în detaliu despre modul în care mi-am dezvoltat metodele de cultivare și peisagistică în copilărie și tinerețe, în prima mea carte, Fermierul rebel. "

marți, 4 decembrie 2012

Compostul, si nu numai

 De mai mult timp mi-am propus sa sa ajung sa il cunosc pe domnul Willy Schuster. Aseara am avut ocazia aceasta si m-am bucurat mult pentru ea. Domnul Schuster este unul dintre parintii agriculturii ecologice de la noi din tara, si ma bucur ca a ramas la fel, un parinte  :-) care te primeste in casa si familia lui cu multa caldura.
Dansul este si copresedinte al grupului "eco ruralis" grup destinat sprijinirii taranilor ecologici si traditionali.
M-a impresionat foarte mult mottoul gospodariei domnului Schuster: "...Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a pus in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca". (Geneza 2:15)
Se pare ca in contradictie cu alte crezuri provenite din legendele urbane :-) meseria de agricultor ... sau hai sa-i zicem mai pe romaneste, taran, este cea mai veche meserie, care are in plus si "binecuvantare".
Voi dedica acest articol domnului Schuster, un om care iubeste pamantul ... in forma lui cea mai naturala.
Si daca tot vorbeam de pamant  in articolul urmator voi discuta despre compost.


Din pacate termenul de taran este folosit de multe ori in sens peiorativ. In Suedia am avut parte de o experienta care m-a facut sa doresc sa scimb perceptia care exista la noi in tara cu privire la "meseria" si statutul de taran. Am avut ocazia sa intalnesc un batranel de vre-o 70 de ani care cand a inceput sa vorbeasca despre agricultura, despre bacterii eficiente, despre compozitia solului, te fascina dar in acelasi timp te provoca serios la cercetare. Asa ca m-am pus serios pe treaba, iar ce urmeaza este rezultatul studiilor  impletite cu experienta.

Daca ar fi sa dau o definitie compostului aceasta ar fi - descompunerea controlata a resturilor de materie organica de catre microorganisme, in prezenta oxigenului din care rezulta un sol de o calitate superioara.
Secretul compostului este reactia si raportul dintre doua elemente chimice: C (carbonul) si N (azotul). Carbonul este reprezentat de materialele uscate, lemnoase, de culoare maro (ca de exemplu: frunze, paie, in general tot ce contine celuloza).
Azotul este prezent in compost sub forma materialelor verzi: resturi proaspete de iarba, gunoiul animal si resturi de la bucatarie (in acest sens prezinta si un avantaj in vederea depozitarii resturilor biodegradabile).
Ceea ce ofera succesul compostului este raportul dintre cele doua elemente. Cele mai multe materiale pe care le-am citit in acest sens recomanda un raport cat de cat egal intre C si N. Alte materiale recomandau un raport de 3 parti N si o parte C.
Cum am procedat eu - am pus straturi cu continut de carbon (gros de aproximativ 10 cm.) dupa care am pus un strat cu continut de N (tot de 10 cm). Straturile le-am pus succesive C-N-C-N , ar fi recomandat cat mai gros, ideal ar fi un metru si jumatate.
Am inceput cu un strat de C deoarece am pus la baza crengi astfel incat sa fie cat mai mult oxigen iar "claia" de compost sa nu zaca direct pe pamant :-)
Oxigenul este al treilea secret al compostului - mai mult decat mancare, bacteriile au nevoie de aer (a se citi O). Tot in acest sens in compst se recomanda o concentratie de 50-60 % H2O (o alta sursa de O).
Oxigenul este elementul care mentine echilibrul in gramada de compost. Daca este prea putin oxigen atunci creste aciditatea (ideal pentru compost este un mediu acid neutru care sa aiba un Ph de 8,5). Daca in compost este o aciditate marita acest fapt va duce la moartea bacterilor, si deci la incetinirea procesului.
Cea mai simpla metoda de oxigenare o reprezinta rascolirea gramezii de compost cu furca.
Un alt secret o constitue temperatura - temperatura ideala pentru o gramada de compost este de 50-65 de grade. Cu cat temperatura este mai apropiata de aceste valori cu atat procesul de maturare a compostului va fi mai rapida. Totusi nu se recomanda sa se depaseasca temperatura de 70-80 de grade deoarece in acest caz bacteriile ajung la autodistrugere datorita temperaturii crescute.
Pentru mine aceasta activitate de pregatire a compostului a ajuns una placuta care este si foarte utila pentru gradinaina, in sensul ca am o gradina curata in care nimic nu se pierde ci totul se transforma in ceva util :-). De acuma nu mai este nevoie sa ard decat ce este bolnav sau contaminat, restul se transforma in compost.
In incheiere o observatie - cu cat bucatelele de materie incorporata in compost sunt mai mici, cu atat bacterile le vor descompune mai repede, iar procesul va fi mai scurt.
In munca de compostare m-a ajutat foarte mult ce veti vedea in urmatorul videoclip.
Apropos - daca vre-un cititor are vre-un tocator  manual (deci sa nu fie pe curent electric) de vanzare, sau stie de unde s-ar putea cumpara unul, m-as bucura mult sa-mi comunice si mie.
Multumesc.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Despre beneficiile exercitiului fizic

- Exerciţiul fizic - 
Probabil una dintre cele mai bune prezentari care promoveaza exercitiul fizic si miscarea.
Mai am nevoie din cand in cand de stimuli pentru a persevera in efectuarea exercitiului fizic :-) ... cu precadere cand vine anotimpul rece.
Vara asta probabil am pedalat mai mult de 800 de km pe bicicleta si am urcat pana pe creasta de mule ori ... si pot sa spun ca ma simt mai rezistent ca niciodata.
Desi alimentatia joaca si ea un rol important in sanatate, din proprie experienta pot sa spun ca sportul este mai important decat alimentatia.
Probabil unul dintre cei mai mari dusmani ai civilizatiei actuale este sedentarismul.
Asa ca daca vreti sa faceti creasta la 80 -90 de ani, apucati-va de pe acum de exercitiu fizic (daca nu v-ati apucat inca) si nu veti regreta.
Sanatate maxima :-)

vineri, 23 noiembrie 2012

Calfele Calatoare

De foarte mult timp imi doream sa continui articolul despre calfele calatoare, abia acuma am gasit timpul si energia si pentru asa ceva.
Intre timp am fost entuziasmat sa descopar ca unul dintre vecinii mei care s-a mutat de curand in zona a fost si el calfa calatoare.
De la el am aflat ca traditia calfelor calatoare s-ar intinde in urma pe durata a 800 de ani, in mai tot arealul  sub influenta sau vorbitor de limba germana, din Franta, Elvetia pana in Danemarca.

Pentru inceput o mica vizionare - promo-ul handwerc-arilor din Germania:



Poate primul lucru care iti va atrage atentia la o calfa este costumul care poarta numele de "kluft". Acest are un specific pentru fiecare meserie in parte. Astfel cei care sunt imbracati in negru - sunt dulgheri sau lucratori in lemn,
cei care au culoarea albastra sunt - fierari, crem sau alb - pietrari; rosu - croitori,tapiter; cei care sunt in carouri - cei care lucreaza in domeniul alimentar.
Toate calfele trebuie sa poarte palarie care este de mai multe forme si modele dar toate sunt negre. Palarie este un simbol medieval - simbolul omului liber. Ea este purtata cu sfintenie :-) singurele ocazii cand este data jos este la masa sau la culcare.
Un alt obiect care mi-a atras atentia si initial m-a intrigat a fost un cercel pe care l-am vazut la mai multe calfe calatoare. Vecinul meu m-a dumerit. Este vorba despre o "garantie", pe care calfa o purta pe parcursul celor 3 ani de drumetie. In caz ca murea, acel cercel (care la data respectiva era din aur) trebuia sa acopere cheltuielile de inmormanare. "Ritualul incercelarii" este destul de barbar :-), in sensul ca gaura pentru cercel se face cu un cui care se bate cu ciocanul. In cazul in care calfa nu isi respecta promisiunile sau nu se dovedeste a fi o persoana serioasa, colegii de breasla au dreptul sa-i smulga cercelul din ureche. De aici am inteles ca in germana ar exista o expresie -ureche spintecata- care se refera la oameni neseriosi.
Un alt obiect specific calfelor este stenz-ul.
Este vorba despre un baston cu o forma deosebita, forma care este data de o planta cataratoare parazitara (caprifoi) care creste in jurul lui.

In cadrul calfelor exista mai multe fratii, ca de exemplu: Fratia lui Roland, Calfele independente.

Desi sunt unele diferente intre acesete fratii, in mare scopul este acelasi si anume perfectionarea meseriasului prin expunerea la culturi cat mai diferite si diverse. Personal mi se mare una dintre cele mai eficiente metode de formare.
 Deci, dupa terminarea unei scoli de meserii calfa pleaca in calatorie (in functie de fratie, 2 ani sau 3 ani si o zi). Este echipat cu cele amintite mai sus, la care se adauga un jurnal care este pastrat cu sfintenie si care la ajungere intr-o localitate este vizat cu data si stampila postei sau este semnat de catre primar.
Calfa pleaca in calatorie cu o suma minima de bani, singurele bogatii care le poarta cu el fiind propria indemanare si experienta. Pentru inceput este insotit de o "calfa de export" cum este denumita in termeni specifici, care  indeplineste sarcinile unui mentor, aducandu-i la cunostinta novicelui modul traditional de a calatori si transmitandu-i mai departe regulile, obiceiurile si experientele acumulate de-a lungul generatiilor. In acest interval nu are voie sa se apropie la mai mult de 50 de km de casa.
Lucreaza pentru cazare si masa. Singurele orase din Europa unde au cazare gratuita pusa la dispozitie sunt: Rugen, Neustadt, Leipzig si Sibiu.
In Sibiu, locul unde sunt cazati se numeste chiar asa - Casa Calfelor si a fost pus la dispozitie de Parohia Evanghelica.
Se pare ca locul devine destul de indragit, astfel incat in general calfele raman in Sibiu mai mult de cat si-au propus. Intrebata una dintre calfe care sunt motivele care ai tin aici, a raspuns: "...Romania este o gaura in care te poti arunca doar pentru a-ti da seama ca aterizezi pe ceva moale, pe un petec de pamant plin de dealuri, unde sunt oi care ne dau lana, care ne tin de cald. Este o gaura plina de experiente noi, traditii vechi, o alta limba si alte forme de lucru, muzica, si in care orele se scurg mai incet decat altundeva.
Am vrea sa cadem mai jos pentru a simti tensiunea creata de schimbarile care se petrc aici."

As incheia cu prezentarea experientei romanesti prin ochii unei calfel calatoare, reflectii care m-au pus pe ganduri:
"Atunci cand colegul meu si cu mine am calcat pentru prima oara pe pamant romanesc, eram plini de bucurie. La zece metrii dupa granita a oprit deja o masina, care vroia sa ne ia, fara ca noi sa fi inceput sa facem deja autostopul ! Inainte de a pleca spre Romania am fost sfatuiti sa privim cu scepticism orice oferta ni se face. Ne-am urcat in masina si am mers pana la urmatoarea benzinarie, unde soferul ne-a cerut bani pentru benzina . L-am platiti si ne-am hotarat sa cautam alta masina. Imi amintesc exact ca aceste prime impresii au fost frustrante, deoarece nu cunosteam nici limba, nici modalitatile de comportament specifice acestei tari. Cu urmatoarea masina ne-am descurcat mai bine si am aflat repede ca in Romania este normal sa lasi bani soferului cand faci autostopul.
Pe drumul spre Ardeal am trecut prin peisaje fara sfarsit, in care puteai admira dealuri si multe paduri. Am vazut deasemenea si campuri si sate mici, care eraau toate vechi si care difera cromatic foarte mult de satele din Germania.
Asa cum il am in  amintire pot intari felul in care am perceput aceste sate prima oara cand le-am vazut, prin cuvintele "pline de viata si in care se simte bucuria vietii". Am devenit deasemenea constient dupa aceste prime impresii despre casele si strazile de aici, ca nu voi gasi perfectiunea si nici strictetea conditiilor de viata din Germania. Acesta este un lucru de care ne este dor uneori.
Aceasta nu inseamna insa ca ne-am obisnuit repede si usor la modul de viata din Romania. Din contra. Prima saptamana de lucru in Romania a stat sub o presiune enervanta, din cauza faptului ca lucrurile se rezolva incet si exista intotdeauna o anumita nesiguranta. In aceste vorbe nu sta nici un repros, pentru ca noi singuri si felul nostru de a percepe, pe care si-a pus amprenta societatea vestica mereu dornica sa faca lucrurile perfect, eram straini in acest loc si trebuia sa ne adaptam.
Aveau sa treaca saptamani si luni si sa dipara stresul. Este bine sa ai un tel! Insa nu il vei atinge astazi, nu trebuie sa fii suparat si nici sa te enervezi. Pentru ca astfel iti ramane un tel si pentru ziua urmatoare. Astfel sau asemantor as descrie scimbarea modului de a gandi si care mi-a facut sederea aici placuta.
Mi-a ramas apoi din ce in ce mai mult timp in afara lucurului sa cunosc si sa simt traditiile si modul de viata al romanilor. Pentru mine a fost o experienta revelatoare sa merg printr-un lan, care crea impresia unuia de porumb, dar care se dovedea cu fiecare pas a fi plantat, cu tot felul de legume. Acolo cresteau cu adevarat fasole si dovlecei intre porumb si mi-am imaginat ce bucurie ar fi sa gasesti pe un camp mai multe feluri de legume! Si nu monoculturi. Oare unde mai poti gasi asa ceva ?
Si eu am fost foate impresionat de cuptoarele de paine din sate, de casele de lut, de carutele trase de cai care erau folosite peste tot ca mijloc de transport si de legumele, care se puteau cumpara in vechile piete si care aveau gust asa bun cum niciodata nu ar putea sa aiba cele din supermarket.
In scimb in orase arata altfel. Aici era clar ca valorile si dorintele oamenilor, in special al celor din generatia tanara, se apropie de cele din Europa de Vest. Si aici sunt mai multe cereri pentru telefoane mobile decat pentru un pahar de lapte proaspat sau un buchet de trandafiri din propria gradina, din propria bucatica de pamant.
In acest loc mai sunt multe traditii care sunt pastrate. Oamenii devin si aici din ce in ce mai individualisti ...
In afara tuturor tipicuilor si noutatilor culturale, mancarea de aici a fost cea care ne-a cucuerit. Nu mi-am imaginat niciodata ca exista sa ceva ca ciorba de burta. Dupa aceea am mancat-o peste tot unde gaseam meniul. Numai ideea de a folosi toate partile unui animal in mancare m-a pus pe ganduri. Constientizarea faptului ca nu omori un animal din placere ci de a profita de tot ce are de oferit a fost pentru mine ceva nou. ...
In final nu vreau sa trec peste faptul ca mie mi se pare ca gobalizarea si intrarea Romaniei in EU va modifica cu totul viata romanilor, in special a celor care traiesc la sat. Oamenii nu vor mai avea voie sa isi taie  singuri animalele si in tara vor fi importate super-vinete, manipulate genetic. Si din nou va disparea ceva din cunostintele noastre, acumulate de-a lungul istoriei. Ramane amintirea unei tari, care mie mi-a adus aminte ca nici o alta tara de radacinle vietii naostre. UN LUCRU, PE CARE UN OM FARA RADACINI CARE TRAIESTE LA ORAS IL CAUTA INTREAGA VIATA" de la FFB Christian


joi, 20 septembrie 2012

Sustenabilitate in varianta romaneasca - continuare


Zilele trecute ne-am hotarat impreuna cu familiasa ne luam un mic concediu - lucrativ. Asa ca am revenit la statiune de refortificare - tradus, ferma lui Berni. Initial am vrut sa facem drumul pe biciclete. De data asta nu am reusit dar speram ca ocazia viitoare sa nu mai ratam experienta placuta a unei calatorii printre blandele dealuri ardelenesti si prin frumoasele sate sasesti.
L-am gasit pe Berni in plina activitate agricola.

Nu demult treierase floarea soarelui, care acum era in remorci, nerabdatoare sa fie dusa pentru presat la rece ... dupa atata arsita indurata.

Micuta Maria, cu parul auriu parca priveste campurile care inconjoara ferma. Din peisaj lipseste ceva. Holdele care cu ceva timp in urma se leganau in bataia vantului au fost si ele deja recoltate si sunt depozitate in silozurile proaspat construite de tatal ei. In curand o parte din el va fi macinat si va putea ajunge in cuptoarele celor care doresc sa aiba o paine sanatoasa (fara E-uri si chimicale) pe masa.


Si anul acesta ca si in ceilalti nici o picatura de pesticid, ierbicid sau ingrasamant chimic nu au "spurcat" terenurile familiei.
La dificultatile existente deja, anul acesta s-a mai adugat si napasta asta cu seceta.
Totusi Berni este increzator si spera ca in final totul sa fie bine.
Probabil va trebui sa renunte la vaci (care intre timp s-au inmultit si ele) deoarece, din cauza secetei nu va avea suficient nutret sa le asigure hrana peste iarna.
Albinutele au incercat sa-si faca si ele treaba, au foast cam impiedicate de seceta dar pana la urma au reusit sa aduca ceva nectar de pe holdele lui Berni dar si miere de mana din padurile invecinate. M-am delectat din plin cu dulceata mierii recoltate anul acesta. E grozava.

Iata cate-va dintre plantele deasupra carora harnicele albinute isi faceau zborul zilnic, iar pe multe din ele le-au chiar polenizat. Sa incepem cu ce imi place mie mai mult.




Desi nu este o zona in care sa se cultive asa ceva in mod uzual anul acesta pepenilor le-a mers foarte bine.
Berni a adus si unele varietati de pepni despre care eu nu am mai auzit, cel putin la noi in tara: pepene galben cu gust de mango.
Desi sezonul a cam trecut m-am putut bucura de aroma naturala a pepenilor verzi - acum la inceput de toamna.
Sa continuam cu formele rotunde:

Probabil pe viitor un soi special de dovleac va constitui o noua sursa de ulei natural pentru cei interesati. Anul acesta acestui soi i-a mers bine. Am gustat si eu semintele si sunt bune.

In general toate produsele lui Berni au un gust deosebit, dar ce m-a impresionat si pot spune cu cea mai mare sinceritate ca nu am mai mancat asa grozavie pana acuma- sunt rosiile.





Niciodata nu am vazut atatea soiuri, atata varietate in ce priveste forma, dimensiunea si culoarea si nici nu am mancat asa rosii gustoase. Desi par umflate cu pompa, rosiile nu sunt modificate genetic ci sunt rodul unui pamant bine lucrat, hranit sanatos si a unor gene sanatoase. In general cam toate semintele de plante nemaiauzite si nemaintalnite din "gradina botanica a  lui Berni" :-) provin din Austria dintr-o sursa sigura care nu foloseste decat soiuri traditionale.
Alte minunatii pe care le-am vazut si pe care unele le-am si degustat de prin gradina lui Berni au mai foast:
ardei

Kalle 
alune de pamant

ghimbir

naut

si celebrii struguri Cabernet

Nu am pretentia sa fi amintit nici macar o traime din ce soiuri are Berni pe la ferma lui dar probabil in vizitele viitoare voi reusi sa le mentionez pe toate.
Pe langa latura ce tine de degustare :-) vizita a avut si o parte practica. La ferma e nevoie din plin de forta de munca. Cea mai curajoasa actiune a fost incercarea de a pregati o sera subterana, gen Walipini.

Am inceput cu unul dintre tractoarele lui Berni (fapt care a fost deliciul copiilor), in final am constatat ca muschii sunt mai rezistenti decat fiarele. Dupa ce un mecanism de la tractor a cedat sleit de incapatanarea lutului si a pamantului a trebuit sa spargem zidul de pamant cu sapele si tarnacoapele.
Efortul va merita deoarece va asigura familiei si abonatilor hrana proaspata si sanatoasa si pe timpul iernii cu un cost minim de intretinere.
Ma bucur mult pentru realizarile lui Berni. Si acuma imi aduc aminte de serile cand studenti fiind ne impartaseam vislele cu privire la viitor, in jurul unui ceai indulcit cu miere de la albinele lui. Visul lui a inceput sa dea roade ... si la propriu si la figurat :-)
Pentru cei care doresc sa guste din cate-va din roadele pamantului si a trudei lui Berni, acest lucru va fi posibil la a cincea editie a targului Raw Generation care va avea loc in Bucuresti, la inceputul lui octombrie.

Va asteptam :-)

P.S. Chiar daca acuma agricultori asemenea lui Berni sunt precum copacul din prima imagine, unul pe ici unul pe colo, sper ca intr-o zi acolo unde este doar unul singur sa fie o padure. Agricultori care sa aiba principii ,valori si calitate. De aceea initiative gen Ecoruralis merita sustinute. Felicitari domnule Willy Scuster si Atilla Szocs.




miercuri, 25 iulie 2012

Criza alimentara


Initial m-am gandit sa pun titlul acestui articol "Circ ... fara paine" dupa celebrul dicton al lui Juvenal "Panem et circenses". Dar pentru astfel de vremuri este bine sa lasam voalarile, si sa spunem lucrurilor pe nume :-)
M-am gandit la aceasta sintagma pronind de la elementul cel mai comun de atunci si de acum: circul. Unora le place circul ... de fapt daca suntem realisti - multora le place circul.
Este suficient sa pornesti televizoru - ... dar sa lasam circul, circarilor, pentru ca eu as vrea sa discutam despre paine.
In acest circ sau balci generalizat, pe nesimtite se strecoara o noua criza: CRIZA ALIMENTARA.
Spre deosebire de celelalte crize care au fost sau mai sunt, pe aceasta s-ar putea sa o resimtim mai tare.
Istoria se repeta ... prima data ca farsa, a doua oara ca tragedie, as zice eu.

Exista toate premizele pentru aparitia acestei crize.
Pentru inceput as lasa istoria sa vorbeasca.
"Cei care cultivă terenul sunt cei mai valorosi cetateni. Ei sunt cei mai vigurosi, cei mai independenti, cei mai virtuosi si cei mai atasati de tara lor, veghind asupra libertaţii în cel mai profund şi durabil mod"
Acestea erau cuvintele pe care le rostea Thomas Jefferson pe la 1785.
Intr-o scrisoare catre prietenul sau James Madison, scrie unele cuvinte care explica multe ... din zilele noastre:
"Guvernul nostru va ramane virtuos pentru mult timp, atât timp cat va ramane unul agricol" (1787)

Cam in perioada in care Thomas Jefferson scria aceste lucruri 90% din forta de munca a Statelor Unite era implicata in agricultura.
Pentru o imagine mai clara, dau cateva detalii despre evolutia fortei de munca in ultimii doua sute si ceva de ani:
anul  - populatia tarii - procent din forta de munca a SUA implicata in agricultura
1790-  3 929 214    - 90%
1840- 17 069 453   - 69%
1880-  50 155 783  -  49%
1920- 105 710 620  - 27%
1960- 180 007 000  - 8,3%
2005- 293 000 000  - 0,94%

Numai lantul de magazine din SUA, Wal Mart are 1,15% din forta de munca in timp ce agricultura, care nu hraneste doar Statele Unite ci si multe alte tari ale globului, avea la dispozitie in 2005 sub un procent. SOCANT !!!

Acest lucru nu se rasfrange doar asupra calitatii hranei si a solului, ci creează fragilitate in intreg sistemul alimentar.
Cum influentează calitatea hranei si a solului:
simplu - prin a.monoculturile superintensive duc la epuizarea solului fapt care afecteaza implicit b.calitatea alimentelor(culturi intensive, folosirea de utilaje supradimensionate care tasează si distrug solul)
contaminara cu pesticide, reziduri si erbicide.
alimente modificate genetic
metode distructive de conservare a produselor agricole (iradierea alimentelor pentru distrugerea ciupercilor si a altor paraziti, dar care distrug si ce mai este bun in ele).

Pe pamant absolut nimic nu este gratis. Iar anii de asa zisa prosperitate si abundenta, in care sub 1% din populatie producea hrana pentru restul ... ii vom plati scump - cu sanatatea noastra, mai mult a copiilor nostrii si cu handicaparea unei mari parti a orasenilor care sunt total dependenta de supermarket.

Alte elemente care contrubuie la fragilitatea sistemului alimentar la scara globala:
1. formarea de regiuni, unitati de supraproductie care in caz ca sunt afectate (de calamitati, molimi sau alte dezastre) dau peste cap intreg sistemul, iar pe de alta parte acest element poate duce la aparitia monopolului. Vezi cazul SUA care produce 50% din cantitatea mondiala de porumb, recolta cre anul acesta este compromisa, fapt care ne va ustura tare la buzunare.

2. dar lucrul de care imi este mie cel mai teama este dependenta prea mare de petrol: momentan o buna parte a productiei agricole "calatoreste" peste 2680 de kilometri pentru a ajunge in frigiderele noastre.
La ora actuala, agricultura moderna consuma 12 calorii de combustibil fosil (din care 9 provenite din petrol) pentru o calorie de mancare. Să fiu mai explicit: este vorba de energia folosita pentru arat, semanat, de fapt toate lucrarile agricole plus irigat, eventual ingrasamintele care se imprastie din plin pe terenuri (ingrasaminte care in mare parte sunt tot pe baza de petrol). Apoi transportat, depozitarea in camere frigorifice sau magazine si nu in ultimul rand ambalajul (care si el este cam tot pe baza de petrol :-). In caz ca petrolul se duce - s-a dus agricultura moderna si nu numai ...


Este foarte clar pentru orice persoana cu riduri (circumvolutiuni) pe creier :-) ca un astfel de sistem care consuma (12 calorii) mai mult decat produce (o calorie), este un sistem care este sortit esecului.

In fata acestor probleme este posibil sa te simti un simplu spectator care nu poate face nimic.
Nu este asa. Desi la macro scara nu prea mai exista solutii, ar putea exista in schimb solutii locale, vorba unui prieten - solutii parohiale.
Ceea ce este incurajator este ca ai putea face parte si tu din ea :-)
Pentru inceput nu va fi nevoie sa pui mana pe sapa (desi ar fi bine sa o pui si pe ea la socoteala:-).
Este suficient sa te informezi, iar apoi sa-ti folosesti degetele (tastand) pentru a-i informa si pe altii.
Pentru aceasta a luat fiinta grupul de voluntari TEI (Traduceri Ecologice Independente)
Poti face si tu parte din el - sunt deja 28 de pupaze care te asteapta.
Adresa, e simpla - intri in gradina, iar TEI-ul este undeva pe dreapta :-)
Iar vorba lui Geoff Lawton, referitor la gradina : You can solve all the problems of the world in a garden
Mult succes 
si .... te asteptam

marți, 17 iulie 2012

Despre Calfele Calatoare

Trecand acum cateva zile prin Sibiu i-am vazut pe acesti oameni speciali, as zice un fel de hippy de secol XVII :-) In germana stiu ca li se spune "Handwerk" in romana, calfe calatoare, desi mie mi s-ar parea mai potrivit termenul de guilzi. Oricum, ca sa va starnesc interesul pentru inceput voi posta trei filmulete: VA URMA

sâmbătă, 31 martie 2012

Sustenabilitate in varianta romaneasca


Zilele trecute am ajuns in vizita la un bun prieten din timpul facultatii.
Ce am descoperit, m-a entuziasmat atat de tare incat nu pot sa tin doar pentru mine si voi cauta sa "mediatizez" descoperirea cat mai mult posibil.
Am descoperit o familie fericita si libera, care traieste in armonie cu natura. Locul pare a fi desprins din unele descrieri ale lui Slavici, strajuit de arbori falnici, care au vazut multe la viata lor: doua razboaie, unul mai mare decat altul, apoi anii crunti ai colectivizarii, ani pe care multi din oamenii locului, gospodari sasi (oameni harnici si independenti) nu i-au putut indura, majoritatea plecand din tara, altii plecand si ei ... . Asa se face ca unii dintre acei sasi harnici si-au curmat viata intre ramurile copacilor (cel mai vestit arbore era un nuc falnic, care a facut peste 20 de victime, si care a trebuit sa fie taiat, in incercarea de a oprii numarul crescand al deceselor). Dar ma opresc cu depanarea acestor vremuri si povesti macabre, deoarece arborii pot vedea acum o fila noua.
Un sas si o romanca s-au intors hotarati sa scrie o poveste noua, de data aceasta una frumoasa si plina de aroma naturala a pamantului.
"Aventura" a inceput cu vreo trei ani in urma cand aceasta familie curajoasa s-a mutat intr-un loc destul de pustiu, intr-un tinut strajuit de biserici fortificate, undeva intre frumoasa tara a Hartibaciului si Podisul Tarnavelor.

Perseverentei si harniciei nemtesti (Berni) i s-a alaturat adaptabilitatea si ingeniozitatea romaneasca (Lavinia). La aceste calitati s-au adaugat cu timpul noi elemente: doi copilasi tare scumpi, 100 de familii ... de albine :-), trei vacute, cateva duzini de gaini si niste dulai caucazien, hotarati asemenea stapanilor lor.
Desi inceputurile nu au fost deloc usoare (probabil voi povesti intr-o ocazie viitoare despre ele), satisfactiile nu au intarziat nici ele sa apara.


La prima impresie e ceva obisnuit, ceva ce face multa lume in mediul rural.
Diferenta totusi este mare, deoarece reusesc sa produca aproape tot ce au nevoie si nu oricum, ci BIO. Pe de alta parte nu am intalnit inca, la un fermier autohton sa produca o varietate atat de mare de culturi: cereale, legume, fructe (unele dintre ele fiind singulare in tara). Nu folosesc nici un gram de pesticid, ierbicid sau ingrasaminte chimice. Totul este natural si a acest lucru l-am simtit din plin in savaoarea si aroma hranei preparata simplu de gospodina casei, in zilele petrecute impreuna cu ei.


Pentru fortificarea solului folosesc o foarte ingenioasa rotatie a culturilor, incepand cu lucerna, sparceta, facelia. Pe langa faptul ca fixeaza azotul in sol acestea ofera hrana animalelor si albinelor (facelia de exemplu este o sursa foarte buna de hrana pt albine), iar ce nu este recoltat este reincorporat in sol.
Principalele culturi sunt: graul, floarea soarelui care sunt in functie de nevoi prelucrate - din grau se face faina integrala iar floarea soarelui este presata obtinandu-se ulei de floarea soarelui presat la rece. De asemenea mai cultiva orz, soia (tin sa mentionez ca toate semintele sunt procurate din surse sigure, unde nu exista riscul de a fi MG - modificate genetic).
Pe timpul verii prietenii mei cultiva cam toata paleta de legume si nu numai, ... voi incerca sa redau o cat mai mare parte din ele, nu sunt sigur ca voi reusi sa le mentionez pe toate: rosii, ardei, vinete, mazare, fasole, sfecal rosie, telina, ceapa, usturoi.
Faptul de a avea o varietate asa de mare de culturi este o mare binecuvantare (daca ne gandim la conceptul de self-sufficiency), dar in acelasi timp constitue si o mare provocare si o munca titanica. In ciuda dificultatilor acestor culturi atat de numeroase si de variate prietenii mei nu vor sa se opreasca aici, ci vor sa adauge culturi noi la cele deja existente: rapita, migdale de pamant si un sortiment special de dovleac (din toate cele trei se va realiza si ulei presat la rece), pepene galben si un soriment de pepene verde mic
In continuare cred ca ar fi bine sa ofer cuvantul specialistului, Berndt (sau Berni cum ai zic prietenii)







Spre final o mica mostra din activitatea intreprinsa cat timp am fost la ferma ... semantul manual pentru lucerna si ovaz

grapatul nu l-am putut realiza manual, suprafata era cam de 1 hectar ... asa ca am apelat la unul din tractoarele lui Berni
Desi este inca la inceput de drum, lui Berni ii prevad un viitor plin de succes in acest domeniu al agriculturii bio de la noi din tara. Sunt mandru ca am un astfel de prieten si m-as bucura ca in Romania sa fie cat mai multi fermieri care gandesc si actioneaza ca el.
Fermieri care sa nu aiba 2 tipuri de solare/ternuri - unul pentru familie, iar altul in care baga toate chimicalele ca sa grabeasca recoltele pentru ... publicul larg :-(.
Ii doresc succes si in ce ma priveste voi cauta sa-l ajut cat pot. In curand sper sa reusesc sa realizez un blog pentru Berni in care sa prezint mai multe detalii despre ferma si ce se produce acolo si cum eventual cum se poate procura.



imagini de la ferma BIO WEISS


cate-va din produsele fermei: ulei de floarea soarelui presat la rece, grau, ovaz si usturoi ... toate BIO


VA URMA
P.S. imi cer scuze de calitatea imaginilor video, e posibil ca aparatul sa dea semne de oboseala dupa viata destul de tumultoasa din ultima perioada :-)

duminică, 26 februarie 2012

Despre Educatie




Subiectul educatiei, in viziunea mea este unul deosebit de important. Cand scriu aceste randuri imi vine in minte un dicton, simpatic: "Educatia costa, ... lipsa de educatie costa mai mult".
In articolul de fata ma straduiesc (nu stiu daca voi si reusi :-) sa nu vin cu solutii, ci mai degraba sa ridic intrebari pe care citiorul sa le "rumege in liniste".
Ce este educatia ?
Este cunoastere sau informare ? Este vre-o diferenta intre cele doua ?
De cand incepe educatia ?

Dupa parerea mea educatia incepe din perioada prenatala si poate fi realizata cu foarte mare succes in primii trei ani de viata. De multe ori subestimam micile moghildete care se joaca in preajma noastra, parand absorbiti in jocul lor si care totusi "sorb" toate cuvintele si gesturile nostre.
Asa ca pariti fiti atenti (vorbesc in primul rand pentru mine) copii sunt mai mult decat o replica, sunt o caricatura a voastra ... atat cu bune cat mai ales cu rele.
Ce valori transiti copilului tau ?
Si acuma imi rasuna in minte cuvintele mamei mele: "Sunt doua lucruri care te vor face om: munca si cartea".
Ca tot am amintit de munca, as deschide o mica paranteza in cadrul subiectului.
Nu stiu de ce, mai ales la noi in tara munca fizica este vazuta in incompatibilitate cu studiile, sau munca intelectuala. Munca fizica este vazuta ca fiind pentru oameni modesti in timp ce munca intelectuala pentru inalta clasa a societatii.
Spuneam intr-un articol anterior ca anumite concepte germineaza si influenteaza mentalitatea unei natiuni/civilizatii. Ele isi au atat de adanc infipte radacinile incat uneori le se uita si sursa.
Fiindca am fost interesat de subiect, am cautat sa studiez problema chiar in lucrarea mea de licenta.
Cultura moderna a fost influentata in mare masura de doua mari civilizatii: civilizatia iudaica si cea greaca.
In special in ceea ce priveste educatia grecii au avut un cuvant mai important de spus. In Grecia antica munca fizica/manuala era considerata sarcina sclavilor. Acest lucru se datora in mare parte si dihotomiei trup/spirit. Trupul era vazut ca ceva inferior spiritului, spiritul (si ideile) fiind cotate pe o treapta superioara.
Este adevarat ca grecii puneau accentul pe forma fizica si ca atribuiau dezvoltarii fizice prima parte a vietii (gimnopedia), dar asta doar pentru ca mai tarziu sa aiba o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Lumea ideilor si filozoful era ultima treapta a evolutiei sociale. De fapt modelul ideal de societate era acela in care ierarhia era structurata dupa cum urmeaza: capul - conducerea filozofii; bratele - armata; trunchiul - taranii; picioarele - sclavii.
Cel putin din punct de vedere filozofic asta ar face ca omul care lucreaza la birou sa fie platit/cotat superior omului care lucreaza cu bratele.
Discutia este farte ampla si doresc sa ma opresc aici.
Prin cele scrise nu atentez la actuala ordine sociala :-) ci ceea ce vreau sa atrag in atentie (in discutia referitoare la educatie) este faptul ca neglijam anumite aspecte ale personalitatii umane. Deprinderile practice cred eu ca au fost foarte marginalizate in educatia moderna.
Este adevarat educatia nu inseamna in primul rand scoala. In conceptia mea educatia meste mai mult decat a informa, este a FORMA. In acest sens parintele are un rol esential.
Desi traim intr-o lume in care copilaria si-a pierdut farmecul, parinti haideti sa redam copiilor nostrii copilaria frumoasa de care noi am avut parte.
Si nu uitati educatia nu inseamna doar informare ci in primul rand FORMARE !
"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea" Proverbe 22:6

Fiindca as mai avea multe de spus (dar vreau sa imi tin promisiunea de la inceput - cea referitoare la solutii), as posta inca un filmulet care area de-a face cu educatia si timpul.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Adventistii (The Adventists)

Adventistii (The Adventists) on Vimeo.



"Adventistii" - Lansat pe 3 aprilie 2010 pe posturile publice de televiziune din Statele Unite, documentarul „Adventistii” este cea mai recentă producţie a Casei „Journey Films” și explorează ceea ce regizorul independent Martin Doblmeier (romano-catolic) vede ca fiind un paradox: o comunitate de credinţă conservatoare se află în prima linie a tehnologiei medicale.

“Realizarea documentarului a fost motivată de dorinţa de a afla de ce adventiştii, care cred în revenirea iminentă a lui Isus, doresc să trăiască mult şi bine. Cum se explică faptul că o biserică în care se vorbeşte foarte serios despre apropiata revenire a lui Isus Hristos şi sfârşitul lumii are în acelaşi timp un succes incontestabil privind calitatea vieţii?” a spus Doblmeier." sursa aici