" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

duminică, 15 august 2010

Ceva unelte DIY

La cererea unuia dintre cititori am pus ceva unelte, pentru început cele producție proprie. ;-)





Este vorba de un ciocan din lemn - accentul l-am pus pe utilitate și funcționalitate, nu pe estetic. Lemnul este de esență moale ca să nu lase urme în capătul dălților. Atuul acestui ciocan este faptul că are amprenta mea palmară și mi se potrivește ca mănușa-n mână.

O altă unealtă hand made este ...



ghiciți ... :-) ?




un micro ... nano fierăstrău făcut dintr-o pânză de pendular (pentru lemn)



Caracteristici:

mâner - lemn din cireș sălbatic
teacă - lemn de nuc
lamă - pânză de pendular (pt. lemn); lungime 5,7 cm.

alte componente - 1 nit aluminiu, 1 nit cupru (nituri improvizate), 1 cot de cupru.

Este prima încercare - și la această unealtă am pus accentul pe funcționalitate. Pe viitor vom îmbunătăți și esteticul. :-)

duminică, 8 august 2010

Porțelan din "fibră de mesteacăn"



Asa începe saga unei căni Kuksa



Cănile kuksa sunt de origine nordică și sunt de obicei făcute din lemn de mesteacăn.

Și produsul finit ...







duminică, 1 august 2010

Recomandare bibliografică




Ceea ce ma face sensibil la astfel de subiecte este realitatea destul de crudă care se pare că este observată și de alții. "Familia romanească a dat faliment ca instanță formatoare: copiii sunt tot mai lăsați de izbeliște, la jocuri video, la televizor și pe stradă. Școala romanească își propune, pare-se, sa te scoată un soi de Leonardo da Vinci, doctor in toate științele și artele, dar nu să facă din tine un om întreg. La sfârșitul ei poți ști, eventual, diferența dintre un atribut și un complement, dar nu și diferența dintre bine și rău. ... Ce mă întristează pe mine la culme e că redresarea noastră pare sa fi fost o iluzie, că nu ne potolim, că răul pare sa fie endemic în noi. Că dovedim mai departe că structura noastră morala e șovăitoare, permisivă, pentru că educația de-acasă și din învățământ nu și-au făcut datoria de a ne transforma în persoane morale. De sus până jos, între academicieni, ca și între oamenii simpli, întâlnești inși care parca n-au avut părinți să le explice diferența dintre bine și rău, care parcă n-au mers la școală, pentru care nu există adevar și dreptate, care judecă lucrurile în funcție doar de interesele lor de moment. Conștiința acestor barbari ce trăiesc printre noi, oameni politici, artiști, muncitori, țărani sau prostituate, nu contează, le permite să comită orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in copilarie: „Cel mai rușinos lucru de pe pământ e să iei chiar și un capăt de ața care nu e-al tau”." pasaj din Falimentul nostru moral de Mircea Cărtărescu



"'Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi'" - de Augusto Cury



Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.
Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.


CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”

· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Gustav Adolf


Printre cătările mele intelectuale se află și aceea a observării în istorie a cauzei și efectului. Unii autori precum Arnold Toynbee sau Neagu Djuvara m-au ajutat să înțeleg că exista anumite legi sau clișee care acționează și în cadrul istoriei. Nu am speranțe că se mai poate face ceva la nivel macro (național) de aceea nu sunt nici pe departe tentat să intitulez articolul "Soluții pentru România" . Totuși cred că la nivel individual se poate face ceva - iar internetul pe lângă toate relele pe care le aduce (cronofagia) și altele, are și posibilitatea de a influența extrem de mult. În speranța că cel puțin voi reuși să vă îmbogățesc cultura generală sau cine știe poate chiar să va influențez (în sens pozitiv :-), doresc să vă prezint o serie de oameni care nu au ținut umbră degeaba pământului pe care au călcat și care pe mine m-au fascinat.
Ordinea este aleatorie.
Aș începe cu Gustav Adolf, cel care a fost pentru suedezi cam ce a fost Ștefan cel Mare " și Sfânt" pentru români. De fapt la rândul său a fost denumit în popor "cel Mare".
Gustav are parte de o educație extrem de solidă (îl are drept mentor pe John Skytte). Nu doar că educația este solidă dar și riguroasă, astfel tânărul este obligat ca încă de la vârsta de 11 ani să participe la ședințele Consiliului de Stat și la primirea delegațiilor din străinătate.
La doar 17 ani urcă pe tron (în 1611). De la tatăl său primește 2 țări Suedia și Finlanda, dar mai primește moștenire și trei războaie de "rezolvat", cu Danemarca, Polonia și Rusia.
Contemporanii lui îl descriu ca pe un " Creștin pios, adept al luteranismului, (care) face dovada unei profunde cucernicii și se pretinde a fi luminat de cuvântul Evangheliei"
În mod surprinzător reușește ca în mod sistematic să oblige țările beligerante să încheie tratate de pace cu Sudia (cu Danemarca în 1613, cu Rusia în 1617) transformând Marea Baltică într-un "lac" suedez.
Gustav are parte de un cancelar devotat interesului public - Axel Oxenstierna, care-l va susține în toate acțiunile sale.
" Suedia secolului al XVII-lea este o țară eminamente rurală, iar o mare parte a teritoriului său, Finlanda, acuză o considerabilă înapoiere. Numeroase produse trebuie importate din Europa continentală, iar economia este caracterizată de o slăbiciune pe care Gustav Adolf reușește să o atenueze grație principalei materii prime a țării: fierul apreciat în străinătate în special în Anglia. Sub conducerea unui calvinist din Liege pe nume Louis de Geer, exploatarea minieră a fierului și cuprului este reorganizată, iar metalurgia suedeză cunoaște o dezvoltare considerabilă. Artizanii acestui miracol economic, proprietarii turntoriilor, sunt supuși cu 1637 unui control strict al producției, fiind totodată obligați să marcheze fiecare piesă realizată, pentru a putea fi urmărit mai eficient nivelul calitativ. Câți-va ani sunt suficienți pentru a transforma metalurgia într-unul dintre principalele atuuri ale economiei suedeze în plin avânt, fapt care favorizează creșterea fără precedent a exporturilor".
Printre numeroasele pasiuni pe care le am este și cea legată DIY (Do it Yourself). Aceasta se legă și de cumpărarea de diverse unelte ... și fiindcă sunt sărac caut ca aceste unelte să fie de calitate. Surprinzător cele mai calitative unelte (pe care le-am găsit eu) sunt cele suedeze. Se pare că au rămas în top vre-o 400 de ani.
As dori să vă prezint câte-va dintre ele:


Este vorba despre niște topoare suedeze Granshors Bruks - hand made, din oțel suedez, care sunt prelucrate de același meseriaș de la capo al fine.



De exemplu acesta este un topor de pădure produs de Mattias Matteson





Pe când acesta este un topor de tâmplărie produs de Kjell-Ake Sjolund.
Nu știu dacă legea promulgată în 1637 mai este în vigoare ... dar ei mai continuă să marcheze fiecare unealtă în parte (cel puțin cei de la Gransfors Bruks) și să facă cele mai bune topoare din lume.


Sunt extrem de multumit de aceste unelte. Nu spun lucrul acesta pentru a face reclamă firmei Gransfors Bruks ci pentru a prelua de la ei o etică ... o etică a muncii.

Fierul este materia primă și pentru ridicarea Suediei ca putere militară. "Deși dorește pacea (ca să ai pace, de multe ori trebuie să te pregătești pentru război :-), Gustav-Adolf este un rege războinic care a înțeles de timpuriu, pe câmpul de luptă, necesitatea unei armate disciplinate și eficiente". El a modificat radical tactica de luptă preferând liniile ușoare și mobile renunțând la greoaiele regimente de lăncieri. "Pe lângă cavaleria muschetarilor, arma vedetă a trupelor li Gustav-Adolf devine artileria, modernizată și regrupată în unități independente".
În 1630 Gustav împreună cu trupele sale care nu numărau mai mult de 40000 de soldați debarca în Pomerania și pornește împotriva armatelor Sfintei Ligi, distrugându-le una câte una și eliberând regatele protestante.
"În lucrarea sa Discurs asupra bătăliei de la Lutzen, tipărită pentru prima data în 1633, Francois La Mothe Le Vayer se lansează într-o critică acerbă a regilor de cabinet, fiind trup și suflet de partea suveranului suedez, căruia îi schițează un portret de perfect monarh-războinic. Ca un Hercule suedez, Gustav-Adolf și-a dovedit curajul în luptă, depășind obstacole. Fără a cunoaște teama, suveranul se aruncă vitejește în focul luptei, spre a-i apăra pe cei în nevoie și deopotrivă pe cei care-i cer acest lucru. Înainte de Lutzen, primise deja în bătălii treisprezece glorioase răni pe trup, dar acum un foc de muschetă îi sapă mormântul în câmpul de bătaie".


Sursă: Personalități care au schimbat istoria lumii - La Rousse.